Mă acopăr cu tine
precum apusul acoperă cerul
și îi sporește misterul
Mă îmbrac în hainele tale
la fel cum îți oglindesc zâmbetul
ce-mi mângâie trupul
Atingerile tale îmi trimit fiori
precum vântul
Lumea murmură,
dar noi nu îi auzim
Suntem mult mai preocupați să fim
Am pășit ușor pe podeaua din camera ta
Și în momentul ăla s-a oprit timpul,
M-am așezat într-un colț
ca o vioară ce așteaptă să fie cuprinsă,
aprinsă, atinsă
Și în timp ce m-ai chemat la dans,
s-a dărâmat zidul construit cu atâta grijă de mine
Ce ușor e să nu îmi fie frică cu tine…
Un instrument nou, vrăjit
Am crezut că nu o să se audă nimic
Primele sunete au ieșit sufocate
Mi-ai zis să nu le blochez,
să le las să curgă în noapte
Și-atunci am realizat
într-o cameră plină și goală
cât de bine știi să cânți la vioară…