Skip to content

Tag: #poem #poezie #iubire #blog #denisaspiridon #abeautifulmess

povești de necitit

pe pielea ta,

povești de necitit

pe umerii mei goi,

îți lași săruturile nestingherit,

iar eu citesc povestea ta

și mă opresc la pagina cu mine

dau mai departe, 

cutreier râuri noi,

pete de cerneală 

impregnate adânc în foi

și-ajung tot la mine… 

în timpul ăsta tu te joci cu un altfel de infinit

îl sorbi de pe buzele mele rapid

și mă săruți ca și cum timpul s-ar fi oprit…

vioara din colț

Mă acopăr cu tine

precum apusul acoperă cerul

și îi sporește misterul

Mă îmbrac în hainele tale

la fel cum îți oglindesc zâmbetul

ce-mi mângâie trupul

Atingerile tale îmi trimit fiori

precum vântul

Lumea murmură,

dar noi nu îi auzim

Suntem mult mai preocupați să fim

Am pășit ușor pe podeaua din camera ta

Și în momentul ăla s-a oprit timpul,

M-am așezat într-un colț

ca o vioară ce așteaptă să fie cuprinsă,

aprinsă, atinsă

Și în timp ce m-ai chemat la dans, 

s-a dărâmat zidul construit cu atâta grijă de mine

Ce ușor e să nu îmi fie frică cu tine… 

Un instrument nou, vrăjit

Am crezut că nu o să se audă nimic

Primele sunete au ieșit sufocate

Mi-ai zis să nu le blochez,

să le las să curgă în noapte

Și-atunci am realizat 

într-o cameră plină și goală

cât de bine știi să cânți la vioară…