Ne acoperim cu noi
cu doruri sau umbre pe spate
dorințe în zori
Iar tu
ești aici, peste tot,
ești aproape
Te simt și atunci când
mâna mea nu e în mâna ta
în dimineață sau noapte
gustă-mi de pe buze iubirea
din paharul de vin neatins
din cuvinte și șoapte
Fâșii de cer și-un surus
pentru farul din imaginația mea și realitatea ta
locul unde să creăm și să vedem un apus
Să conectăm prin atingeri
să simțim superb
și nespus
În timp ce din tine,
iau bucăți și le transform în poezie
din mine,
valuri ce sărută țărmul
emoție și fantezie
Și-aș vrea să pot chema ploaia
când tânjesc după șoapte
să-mi picure iubire în noapte.
A poem written by Gregory David Roberts in Mountain Shadows:
Afterwards
when I am not with you
and you are alone enough
to count the nails in your heart,
tough
and studded like a treasure-house door,
when you arrange your silences
in the vase of an hour,
balancing the bouquet with memories
of hands held,
a spike of laughter
and the colour of my eyes
when you sit within the swell
of your heartbeat
and the purple tide daydream
laps at the shore of all your selves,
and your skin sings, perfume-pierced,
Afterwards,
surrender to this thought of me:
as the mimosas of Maharashtra in May
long for monsoon
I long for you
as the crimson cactus flowers of Thar
long for full moon
I long for you
and in all my afterwards,
when I am not with you,
my heart turns towards the window of my life
and begs for rain.
