Cuvintele mi-au fugit de pe buze
Simțurile au luat-o razna
și-au format
Furtuni de lumină
puternice, devastatoare, difuze
Straturi din mine peste straturi din tine
Zgârieturi discrete
purtate pe antebraț săptămâni la rând,
Las emoțiile să mă inunde
din când în când
Zilele de luni au gust de extaz
Pe cele de miercuri le transform în haos
Uneori îl măsor cu un compas
Diminețile mă redescopăr
Iar la final de zi îmi ascult liniștea
Și deshid cutia cu zâmbete cu care mă acopăr
Tristețile le las deoparte
De ce să le iau cu mine în pat când pot lua o carte?
“Even after all this time the sun never says to the earth <You owe me>. Look what happens with a love like that. It lights the whole sky.” ~Hāfiz, persian poet