Un cer albastru
Și-o mare necuprinsă
Sufletul tânjește după libertatea promisă.
Am nevoie doar de puțină culoare,
Aș picta speranța în nuanțe de soare
Și atunci, aș crede din nou
Doar puțină culoare,
Și aș face un magnific tablou.
Cuprinde-mi inima în valuri
Și revarsă-te încet
Până când ritmul devine violent,
Când îmi prinzi tăcerea
Și nu o respingi
Când îmi simți iubirea
Dar și cele mai întunecate nesiguranțe și frici.
Un cer albastru
Și-o mare necuprinsă
E o privire atunci când e tristă.
