,,Te vreau
Pe tine
În carne și versuri”
1.Cine este Iuliana Dichis? Care sunt trei lucruri ce o caracterizează?
Iuliana este o nostalgie cu trup de femeie, care-și găsește fericirea în lucrurile mici, în aerul sărat și-n plimbările pe faleză, în mare, în lectură, în artă, în oameni și-n universul care-i locuiește, în scris, în București și în plimbările cu bicla mea, Callatis. Iuliana e o ființă boemă și desuetă cu ambiții firești, e pasionată de vintage și străbătut talciocuri, iubește lectura, cochetează cu arta și e mereu în căutare de frumos.
Dichis este Calea Victoriei ascunsă-ntr-o femeie cu suflet albastru, o romantică incurabilă și-i place să creadă că-n altă viață a fost doamna T. a domnului Camil. E făcută de mâinile lui Dumnezeu din iubire, neant, rugă, vertij, poezie și efemer. Uneori e plină de minuni, alteori plină de neliniști. Iar sufletul ei e un caleidoscop guvernat de poezie.
Sunt Descîntoteca lui Sorescu, m-am născut într-un poem și tot așa am ales să trăiesc: ca un poem în trup de femeie.
Trei cuvinte care mă caracterizează:
~poezie
~nostalgie
~eros
2. Ce îți aduce zâmbetul pe buze?
Oamenii buni cu suflete calde, părinții mei-oamenii cu cea mai mătăsoasă voce, Jurnalul de sâmbătă și tot ce înseamnă el, poezia, cărțile și universul imaginației, pielea bronzată, plimbările cu bicicleta mea, să scriu, apusurile la mare, Calea Victoriei, tălpile goale în nisip, când mi se spune Dichis, cinele în Portul Tomis, vocile frumoase, muzica, cerul plin de stele, firescul dintre oameni, complicitatea dintre un bărbat și o femeie și or mai fi…
3. Ai un poem preferat? Ne împărtășești câteva versuri?
Oh… Am teribil de multe poeme preferate. Uneori mă trezesc cu câte unul în minte și-mi este laitmotiv toată ziua sau o perioadă mai lungă de timp. Însă cel care mi-a venit în minte acum, citind întrebarea ta, este unul scris de Marin Sorescu și se numește Baladă:
Când îndrăgostiţii au luat peste tot foc,
Se prind de mână
Şi se aruncă amândoi
Într-o verighetă
Cu apă puţină.
Este o cădere importantă în viaţă
Şi ei zâmbesc fericiţi
Şi au braţele pline de flori
Şi alunecă duios
Şi alunecă măreţ pe jos,
Strigându-se pe nume ziua
Şi auzindu-se noaptea.
De la o vreme
Li se amestecă ziua cu noaptea,
Într-un fel de tristeţe deasă…
Verigheta răspunde
Tocmai pe tărâmul celălalt.
Acolo este o plajă mare
Plină cu oase îmbrăţişate
Care dorm cu albul lor ostenit,
Ca nişte scoici frumoase
Care s-au iubit toată marea.
4. Ai o rutină de scris? Spontan sau planificat?
Nu am nicio rutină în ce privește scrisul. Scriu atunci când simt. Niciodată nu mi-am impus să scriu. Totul a venit de la sine și cred că asta e ce a creat o legătură atât de strânsă între mine și scris. Mereu e spontan, fără planuri, fără reguli și fără limite. Am o rutină în ceea ce privește cititul: mereu citesc dimineața câteva poeme sau câteva pagini înainte să încep lucrul.
5. Ce reprezintă pentru tine Jurnalul de sâmbătă?
Jurnalul de sâmbătă este una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le trăiesc. Jurnalul de sâmbătă este casa nostalgiilor mele, cuibul scriiturii mele și cel care mă face mereu să zâmbesc, cel care-mi amintește că am un sens, că viața mea interioară și-a găsit locul în care să fie scrisă și descrisă după cum știe și simte ea mai bine.
6. Care este cel mai frumos compliment pe care l-ai primit?
“Ți-am mai spus că ești amanta perfectă a Bucureștiului, nu?”
7. Cum arată sâmbăta perfectă?
Sâmbăta perfectă începe dis-de-dimineață, cu miros de cafea în toată casă și vreo melodie leneșă pe fundal, apoi se continuă cu o plimbare cu Callatis pe Calea Victoriei și câteva pagini citite, poate și câteva pagini scrise. La prânz citesc noul număr din Jurnalul de sâmbătă, mă hotărăsc spontan că aș mânca ceva bun în Port, așa că iau trenul spre Constanța. Restul după-amiezii și seara le-aș petrece plimbându-mă în centrul vechi al Constanței și pe faleză, fără niciun plan, fără nicio grijă, doar respirând clipele una câte una și simțindu-le din creștet până în călcâie.
8. Ești introvertă sau extrovertă?
Cred că sunt un mix între cele două. Un amestec ciudat de femeie, carne, poezie, dumnezeire. Sunt fierbinte pe interior, chiar dacă uneori exteriorul pare sau poate chiar se simte rece. Zodia care mă guvernează e ambivertă. Cu oamenii apropiați mie sunt extrovertă, însă cu oamenii pe care abia îi cunosc, partea mea introvertă domină. Depinde mult și de chimia pe care o am cu persoanele pe care abia le înâlnesc, de ce și mai ales cum trezesc în mine.
9. Ce melodii asculți când ești tristă?
- Che vuole questa musica stasera, Peppino Gagliardi
- Reste, Iliona
- Hotel View, Dabeull
- One more try, George Michael
10. Care ar fi un lucru pe care ai putea să îl faci atunci când ai o zi proastă pentru a te simți un pic mai bine?
Aș asculta muzică, aș citi un poem, aș face un duș fierbinte, aș ieși la o plimbare doar eu cu mine. Ceva din univers m-ar face cumva să simt mai bine: o adiere de vânt, un vers, o vorbă bună, o întâlnire întâmplătoare, soarele, cerul.
11. Ruj roșu și poezie? Ce e must have pentru tine?
Rujul roșu e mai mult o frivolitate pe care mi-o permit uneori. Însă unghiile roșii și poezia sunt constantele din viața mea. Must have pentru mine ar fi cele două de mai devreme la care adaug: un caiet, un stilou, o carte, cafea bună, o ceașcă frumoasă, un vinyl bun și, poate, dacă nu cer prea mult, valurile pe fundal.
12. E de prisos să spun că scrii de-a dreptul superb și că de fiecare dată când te citesc, îmi doresc să citesc și să cunosc și mai mult din tine. Te gândești să îți aduni scriitura într-o carte?
Mă emoționează gândul că versurile mele ar putea să fie tipărite. Niciodată n-am avut curajul să visez, nici măcar să mă gândesc că ce scriu s-ar putea aduna într-o carte, în ceva palpabil… Dar nu știm ce și cum au decis deja zeii…
13. Care este un lucru important pe care l-ai învățat de-a lungul timpului?
Că e extraordinar de important, sănătos și benefic să crezi în tine însăți orice ar fi, că empatia e un lucru minunat pe care dacă l-am exersa mai des lumea asta ar fi un loc mai bun, că iubirea de sine în proporții modeste te face să renaști, să (re)înflorești și să simți viața altfel curgând prin tine.
14. Cum vezi iubirea?
Iubirea, pentru mine, e o pasăre sălbatică, de neîmblânzit, care atunci când îți poposește în piept te face să simți totul cu o notă mai sus decât până atunci. Iubirea e delir, fior, magie, firesc, albastru, e poezie, tremur, emoție, e o partitură care nu se mai termină. Iubirea este, probabil, ce are lumea asta mai frumos și însuflețit.
15. Care e întrebarea pe care îți place să o auzi cel mai des?
“Ești îndrăgostită?”
