I want to change. I need to change. I’m gradually losing touch with myself.
Cartea prezintă povestea unei jurnaliste de succes, Linda, care trăiește în Geneva alături de soțul ei și de cei doi copii. Însă viața ei, departe de imaginea ideală pe care statutul social și financiar o creează, este dominată de sentimentul de nefericire. Nu știe ce îi lipsește, nu știe ce s-a întâmplat cu căsnicia ei și de ce ceea ce are nu o mai face fericită. Începe să se întrebe dacă nu cumva suferă de depresie.
Un eveniment ce o face să își dea seama că de fapt mimează fericirea, este reîntâlnirea iubitului din timpul liceului, devenit politician. Se întâlnește cu el pentru a-i lua un interviu și redecoperă în ea pasiunea și gustul de a explora necunoscutul în încercarea de a retrăi această iubire imposibilă.
Personajul trece printr-o introspecție puternică și caută să răspundă la întrebări profunde precum: ce se întâmplă cu iubirea după 10 ani de căsătorie, care este sensul vieții ei sau ce este singurătatea? Caută răspunsurile atât în exterior (se întâlnește cu un shaman cubanez), dar mai ales în interiorul ei, totul în încercarea de a se regăsi.
Am empatizat puternic cu personajul, este una din cărțile mele preferate ale autorului.
Te invit să citești să descoperi mai multe!
Câteva citate:
,,Dragostea nu-i doar un sentiment. E o artă și ca fiecare artă nu cere doar inspirație dar și multă muncă.”
,,Când vine noaptea şi nu vede nimeni, mi-e teamă de orice: de viaţă, de moarte, de dragoste şi de lipsa ei, de faptul că toate lucrurile noi devin obiceiuri, de faptul că pierd cei mai buni ani din viaţă într-o rutină care se va repeta până la moarte şi de ideea de a înfrunta necunoscutul, oricât de surescitant şi de aventuros ar fi.”
,,În ultimul timp, spiritul meu a fost destul de agitat şi răzvrătit, ca marea. Am întocmit un rezumat al parcursului meu până aici şi parcă aş face o călătorie transoceanică pe o plută rudimentară, în plin sezon al furtunilor. Voi supravieţui? mă întreb, acum că nu mai e cale de întoarcere. Voi supravieţui, evident. Am mai înfruntat furtuni şi înainte.”
,,Poate fi cineva obligat să-şi ceară iertare fiindcă a iscat o iubire imposibilă?”
Just like my heart knows things that I can’t talk about.
Absolute silence.
I’ll let your hand cover my mouth
Your fingers must have magic in them.
What does magic taste like?
Madness.
15 June.
Temporary madness turned into something more serious.
For sure.
Where your hands belong…
Temple of love.
I will tremble,
If you come closer, you could feel
The earthquakes of me.
“It’s been a while since you heard from me, I stay alone, protect my energies/Found a little love, lost my sanity/Here’s to good people, good nights/Some tears, some stress/But I count my blessings/Here’s to good music, great sex/Little time to feel alive…”
Of course you disappear, that’s why you’re called magic.
You are not real. You are meant to get away.
They say truth always brings you comfort. Well, it still breaks my heart to know you left me.
I thought you could stay forever with me.
Why did you leave my body? Did you find another one, more beautiful or stronger?
I thought you loved these fingers, this pale skin… your home.
Once, I said I am a witch of love and I started writing poems and painting dreams in my favorite colors.
Purple, pink, unicorn sky.
Good and bad, heroes to dream at night.
Crystals and spices, flowers and herbs.
Salt.
Lavender.
Violets.
In the death of you, I’ll put all the veils back up. Those ones that love has gently removed.
I’ll build up walls and make myself a fortress. Because you know, when I used to believe in magic, these ways to protect me didn’t matter. Magic was protecting me, with its invisible shield. Maybe I was blindfolded, who cared, as long as I was feeling that I’m walking safe. In my poet sandals and with my long hair caressed by the wind… I was just happy. Until I wasn’t and that was just meant to be.
