Skip to content

A Beautiful Mess Posts

când mi-am dat voie să fiu

când mi-am dat voie să fiu

s-au deschis goluri

s-au adunat raze de soare

a trecut tremurul

și n-a mai apărut decât odată cu pasiunea

am respirat alt aer

și nu m-am mai temut că o să mă sufoc de atâta bucurie în suflet

am dat mai departe

ce am știut eu mai bine

mângâieri calde

copilărie

și erotism

am purtat multe rochii de vară

și pe toate le-ai dat jos

m-am văzut prin ochii tăi

și nu am mai avut niciun dubiu că sunt făcută din cer albastru, senin 

și poezie.

vreau ieri

Cel mai drag îți e

cel care citește lângă tine

când aștepți primul avion,

primul zbor din viața ta

Ți-ai adunat curajul în pumni,

ai alergat în sandalele negre

pe care le-ai asortat cu rochia galbenă

Pe podeaua alunecoasă a unui aeroport.

Gust de sare

și soare,

parcă ieri ai văzut prima oară marea

cu el de mână,

legănați de valuri

cerul era superb

și rochia albă și nisipul

și dușul cald și patul alb

și somnul de după

Morning sunshine,

Într-o cameră cu ferestre înalte și luminoase

a luat naștere tabloul,

a continuat povestea.

Vanessa mea cea întunecată

“I need it to be a love story. I need it to be that.” 

Vanessa mea cea întunecată, de Kate Elizabeth Russell este o carte ce m-a ținut alertă și dornică de mai mult pe tot parcursul ei.

Cartea spune povestea Vanessei, o adolescentă de 14 ani, care începe să aibă o relație cu profesorul ei, Strane, de 42. Povestea din timpul liceului se întrepătrunde cu realitatea Vanessei de 32 de ani, tânăra care e nemulțumită de job, nu reușește să aibă o relație amoroasă normală și care începe să vadă un psihoterapeut în fața căreia destăinuiește experiența din liceu avută cu profesorul ei.

Cel mai mult m-a captivat povestea din liceu, ce creează o aparentă poveste de dragoste: descrierile protagonistei despre Strane, micile gesturi care au loc între ei la început, poemele pe care ea le scrie pentru el și cărțile pe care Strane i le împrumută elevei lui (cărți de poezie și, în cele din urmă, Lolita, poveste ce o fascinează pe protagonistă și la care se întoarce de fiecare dată gândindu-se la legătura dintre poveste și relația dintre ea și profesorul ei).

Începutul îți lasă impresia unei povești de iubire imposibile, o elevă și un bărbat matur, profesorul ei, privind totul din perspectiva Vanessei de 14 ani. Însă, pe parcurs ce trec ani, Vanessa păstrează legătura cu Strane și felul în care retrăiește experiențele din liceu iau o altă nuanță, una mult mai întunecată.

Cartea începe cu Vanessa la vârsta de 32 de ani, care află că Strane, este acuzat de abuz de o tânără, fostă elevă.

Evenimentul acesta va cauza un conflict intern puternic ce o va pune pe protagonistă în ipostaza în care caută răspunsuri la întrebări marcante pentru ea, iar totul se întoarce la momentul din liceu când l-a cunoscut pe Strane.

Ce a fost de fapt între ei doi?

A fost ea singurul lui păcat? O greșeală făcută din iubire? A fost vorba de iubire sau traumă?

O carte ce te face să îți pui multe întrebări, cu multe zone gri și destul de controversată.

Mi-a plăcut foarte mult să citesc povestea Vanessei și trăirile ei la 14 ani. Modul în care vede viața și experiența cu Strane se va schimba pe parcursul cărții, dar pe mine m-a captivat cel mai mult partea ei de poezie din timpul liceului și auto analiza fină pe care și-o face.

inspir, expir… (extaz)

my body writes into your flesh the poem you make of me

inspir iubire

expir zgomotos

dragostea mă cuprinde

trage de mine 

mă umple de tot

mă lipește la loc

mă nimicește

mă întregește

inspir și iubesc

expir și trăiesc

întunericul din cameră

e ca frumusețea unui apus de soare

decadența

unei inimi 

și a unei rochii ușoare

cât e extaz

și cât e echilibru 

în buzele tale

necruțătoare?

din umbra ta

din umbra ta

dai formă multor mistere

din plăcerea ta

mă hrănesc cu plăcere

în mâna ta

universuri ascunse

în ființa mea

coridoare ce așteaptă să fie pătrunse

povestea se termină 

dar noi rămânem aici

înconjurați de iubire 

și un mic adaos de frici

dar tu vindeci 

transformi

trezești

și dai formă

femeii din mine

mă acopăr 

și mă descopăr cu tine.

picături de iubire

picături de iubire,

de stele

și șampanie…

mă umpli de tine,

paharul meu dă peste

îmi e bine cu tine…

transparența emoțiilor

e pecete de frunte;

lacrimi sărate

s-au scurs pe fețele noastre,

eu am plâns,

tu ai sorbit de pe obrajii mei

picături de iubire…

rain

I like the rain-

-pouring at my window

homemade cookies,

and familiar scents

I like to write to you-

-late at night,

and put all my extreme emotions

into a white and clear doc,

then send it to you… 

I like to hear your morning voice-

-the audio from my phone… 

And about my fears… 

I take them with me everywhere I go,

because they’re mine… 

and they are pretty in their shades of blue;

I like the peace of mind I get from yoga

and the rain

I like rain…

the 2nd time

knees 

kiss the pavement

shadows and red curtains 

fall

untie my hair

waterfalls of light

his smile

a conversation about home

poetry days and nights

written deep on skin

I like to talk

it happened after I touched the orange light

the second time.

blue

primul gest-

aprind o lumină

în cameră

sau în mine

depinde de culorile de pe moodtrackerul meu;

azi am citit poezie

o caut adesea în persoanele de pe stradă,

în luminile din noapte,

sau în zgomotul orașului;

sunt tot haotică,

nu reușesc să fiu altcumva 

de 10 luni… 

așa eram și înainte, 

nu m-am schimbat deloc, 

doar că atunci trăiam mai bine poezia pe care o scriu acum 

la miezul nopții

acum scriu mai rar,

trăiesc în gânduri și petrec timp cu blue,

mi-a ținut prea mult companie

și m-am obișnuit așa

mănânc,

dorm,

dansez cu blue, 

cu frica mea.