,,Schubert n-ar putea descrie, nici în major nici în minor
Ce mi-ai făcut tu mie, în do mi re fa”
Concert de pian. Ploaie de note muzicale. Picuri de apă curg pe fața mea. Toamnă și nuanțe de gri. Emoțiile mele sunt un mix de toamnă și primăvară. Tristețe, melancolie, versuri de Bacovia din volumul împrumutat în perioada liceului. Muzică, poezie și parfumul primelor îndrăgostiri platonice care au avut loc întotdeauna primăvara. Până când a venit primul an de liceu și m-am hotărât să mai schimb anotimpul, să mă îndrăgostesc și toamna.
Ploaie, furtună, zăpadă și zile fierbinți. Un mix colorat.
“But you’ll never be alone,
I’ll be with you from dusk till dawn,
I’ll hold you when things go wrong, baby I’m right here”
Dimineți mai reci, mai ales când trebuia să mă trezesc să merg la școală. Dar îmi puneam I don’t wanna live forever, versiunea acustică de la Zayn și până la urmă mă dădeam și jos din pat.
Toamna are gust de ciocolată caldă albă, popcorn de caramel și prietenii trecute. Apuse. Ca un apus frumos de care te bucuri și până la urmă nu regreți că se termină, așa cum te bucuri de amintirea unei prietenii ce a durat prea puțin.
În fiecare toamnă începeam un capitol nou, un jurnal nou. Reciteam vechile jurnale și vedeam cum se schimbă numele persoanelor ce apăreau în file.
Însemnări în zile ploioase, dintr-o carte împrumutată:
De-acum înainte, voi iubi doar rochiile de mătase și poeziile triste.
Toamna de acum are gust de joacă. Te întrebi ce gust o fi ăla?
Poate fi simțit doar buze pe buze.
În seara asta citesc Sonata Kreutzer de Tolstoi, iar toamna de mâine poate are tonuri de gri și semitonuri de tristețe.
Și dacă-am să cad pe covoare
În tristul, tăcutul salon,-
Tu cântă-nainte iubito,
Încet, monoton.
–Trudit, George Bacovia