Anxietate,
Angajamente luate și într-o secundă uitate
Nervi și nuanțe de gri,
Și în strălucirea stelelor, și-n lumina din zi
Câte stări, atâtea nuanțe pe buze
Câte zâmbete, atâtea lucruri nespuse
Iar ei nu îi pasă de dramele mele,
Nici de versurile împrăștiate, nici de proiecțiile pe care mi le poate da o idee
E frumoasă, îmi șoptesc
E frumoasă, îmi imaginez
În fața ei mă simt cuprinsă de teamă
Tot ce face și spune pare mult mai de seamă
Mă lupt, mă zbat să fiu mai bună
Nu reușesc, și chiar îmi pare că sunt nebună
Nu realizez, deși simt că ceea ce fac e greșit
Când mi-e teamă, fug și mai și mint
Când obosesc, mă simt neîndreptățită
Învinuiesc, iar asta mă face să mă simt și mai obosită.
E frumoasă, îmi șoptesc
Toată lumea o place și are sens
E spontană și creativă,
De asta toți o iubesc
Știe să picteze în dor și în vise
Să trezească inimi adormite și triste
Își dorește să danseze cu orișicine
Chiar și cu cei nepricepuți ca și mine.
E atât de frumoasă, îmi șoptesc
Toate farmecele ei mă ademenesc
E frumoasă viața, chiar și când simți frică
Chiar și atunci când totul ți se complică.
Nota autoarei: Viața e hermosisima, bucură-te de ea! (pentru cei care nu s-au uitat la telenovele și nu cunosc termenul, hermosisima înseamnă foarte frumoasă, dar cel mai important e că acest cuvânt transmite bucurie și joacă. În realitatea mea.)