Skip to content

Month: October 2020

cum…?

Siempre me quedará, la voz suave del mar
Volver a respirar, la lluvia que caerá
Sobre este cuerpo

cum să-ți spun

că atunci când mă atingi

îmi adormi cele mai mari frici

indiferent de vreme

conexiune sau alte dileme

cum să-ți spun

că aș putea să mă înec prea ușor

în profunzimea unei priviri pline de dor

sau în tăcerile mele strigătoare

dacă nu le-aș scrie pe foaie cu literă mare

cum să-ți spun

că mi-ar plăcea să-ți compun

versuri și cântece, 

să țes bucurii și fire de basm

într-o cafenea cu muzică de jazz

cu pasiunea unui dans

nebunia unei femei rămase în suspans 

cu dăruire

și o doză de melancolie

un roller coaster

de stări și experiențe,

pentru audio-ul din mesajul meu

și alte audiențe

versuri albe pictate în noapte

note muzicale colorate

în nuanțe de șoapte. 

simplicity

In times like these 

I found the most peaceful sound

To be the sound of my breath

And the gentle beating of his heart.

Soft lips giving me my morning kiss

When he wakes up to work

And I wake up to go back to sleep

Bury my face into his pillow,

Wrap myself in love and red silk

And snuggle in.

https://www.youtube.com/watch?v=x9_bluYa9Xc

white lines

“Bring me warm rain and dried lavender and you. I want you most of all.”

~ Emery Allen

His kiss 

was lingering on my lips

like autumn leaves, 

falling on the ground

My tender poems-

Rapturous longing

for you

A mix of emotions

and orange paint showing 

the best shades of me;

our Lovemaking-

a delightful dance

Aligned mouths

and white lines

feeling the autumn dropping its leaves.

Nuanțe de toamnă

,,Schubert n-ar putea descrie, nici în major nici în minor

Ce mi-ai făcut tu mie, în do mi re fa”

Concert de pian. Ploaie de note muzicale. Picuri de apă curg pe fața mea. Toamnă și nuanțe de gri. Emoțiile mele sunt un mix de toamnă și primăvară. Tristețe, melancolie, versuri de Bacovia din volumul împrumutat în perioada liceului. Muzică, poezie și parfumul primelor îndrăgostiri platonice care au avut loc întotdeauna primăvara. Până când a venit primul an de liceu și m-am hotărât să mai schimb anotimpul, să mă îndrăgostesc și toamna.

Ploaie, furtună, zăpadă și zile fierbinți. Un mix colorat.

“But you’ll never be alone, 

I’ll be with you from dusk till dawn, 

I’ll hold you when things go wrong, baby I’m right here”

Dimineți mai reci, mai ales când trebuia să mă trezesc să merg la școală. Dar îmi puneam I don’t wanna live forever, versiunea acustică de la Zayn și până la urmă mă dădeam și jos din pat.

Toamna are gust de ciocolată caldă albă, popcorn de caramel și prietenii trecute. Apuse. Ca un apus frumos de care te bucuri și până la urmă nu regreți că se termină, așa cum te bucuri de amintirea unei prietenii ce a durat prea puțin.

În fiecare toamnă începeam un capitol nou, un jurnal nou. Reciteam vechile jurnale și vedeam cum se schimbă numele persoanelor ce apăreau în file. 

Însemnări în zile ploioase, dintr-o carte împrumutată:

De-acum înainte, voi iubi doar rochiile de mătase și poeziile triste.

Toamna de acum are gust de joacă. Te întrebi ce gust o fi ăla?

Poate fi simțit doar buze pe buze.

În seara asta citesc Sonata Kreutzer de Tolstoi, iar toamna de mâine poate are tonuri de gri și semitonuri de tristețe.

Și dacă-am să cad pe covoare

În tristul, tăcutul salon,-

Tu cântă-nainte iubito,

Încet, monoton.

Trudit, George Bacovia